De la Cleopatra la Monica Lewinski, viata merita traita.
Istoria sexului oral este vasta, fluida si incompleta. Dar vom face o incercare.
Arheologia felatiei
Nimeni nu stie cu exactitate cind s-a produs prima partida de sex oral, dar putem ghici cine a fost cu ideea. Mersul pe doua picioare a fost cu siguranta marele salt revolutionar. Paleontologul francez Yves Coppens are o ipoteza potrivit careia hominida Lucy de acum 2-3 milioane de ani se-ncurca sa faca un pic de felatie doar pentru ca nici un cod moral n-o impiedica sa faca asta. El crede ca nimic altceva nu poate fi mai bun decit o paleofelatie. In cartea sa, Preistoria sexului, arheologul Timothy Taylor descrie ceea ce ar putea fi primul vestigiu sexual al omenirii: o opera neolitica in piatra, infatisind o femeie care suge „obiectul” unui barbat, in timp ce ea este penetrata de un altul.
Prima felatie civilizata are iz de mit: zeul egiptean Osiris este facut bucati de un dusman, iar sotia lui cea credincioasa „ii reda viata” printr-un penis „remontat”. Si tatal lui Osiris, zeul pamintului, Geb, apare in mitologie drept unul care putea sa-si ofere singur placerea unei felatii, lucru pe care, dupa sexologistul Alfred Kinsey, doar doi sau trei muritori la mie il pot face.
Poetii greci au facut si ei ceva referinte lirice la felatie. „Cum un barbat isi soarbe bautura, ea a ingenunchiat, sorbind din el.” Asa scria Archilochus in secolul al VII-lea i.e.n.
Cultura „oficiala” a destrabalarii glorioase si a exercitiilor practicate in pielea goala a facut ca sexul oral sa fie o problema de conduita in lumea Greciei timpurii, desi nu toti barbatii isi ridicau poalele in fata baietilor adolescenti. Curtezanele educate, cunoscute sub numele de hetaire, profesau felatia spre placerea atenienilor influenti si astfel se bucurau de o putere de persuasiune la care multe din nevestele barbatilor in cauza nici nu indrazneau sa viseze. „Avem hetaire pentru placerea noastra, concubine pentru nevoile zilnice si neveste oficiale ca sa ne faca plozi legitimi si sa se ocupe de menajul casei.” Asa se justifica oratorul Demostene, rezumind, in citeva cuvinte, politica sexului din acele timpuri.
O portie de cartofi contra uneia de sex oral
Romanii vedeau felatia ca pe un act pasiv – pentru cel care primea penisul pentru a-i face felatie – si, in acelasi timp, dinamic, pentru cel care il oferea. Cel care presta sex oral reprezenta slabiciunea, ridicolul si supunerea; cel care primea era o intrupare a valorii, puterii si cuceririi. In tratatul sau, Genitalismul oral: Tehnici orale in excitarea genitala, savantul Gershon Legman vine in sprijinul viziunii romane, argumentind ca rolul barbatilor care primeau felatie era bazat pe „principii biologice si reguli erotice” si ca „felatia oferea cea mai mare satisfactie psihica posibila, atit pentru barbat, cit si pentru femeia implicata”. In lumea romana, felatia era considerata atit de dezonoranta, incit era vazuta si ca pedeapsa. Daca un fermier prindea un trecator furind cartofi de pe cimpul lui, era foarte probabil sa-l puna pe hot sa-i ofere o portie de sex oral. Dar romanii recunosteau – sau nu puteau sa ignore – si doza de placere asociata acestui act. Printre ruinele Pompeiului, arheologii au dezvelit niste inscriptii pe pereti, care sunau cam asa: „Lahis fellat assibus duobus”. De tradus s-ar traduce: Lahis face felatie pentru o jumatate de sextert. Potrivit unei legende populare care circula printre inamici, regina egipteana Cleopatra a facut felatie la peste 100 de nobili romani, in timpul unei orgii-maraton. Grecii o cunosteau sub numele de Meriochane („cea care casca gura mare pentru 10.000 de barbati”
sau Cheilon („buze-groase”. Prostituatele egiptene si feniciene isi promovau aptitudinile orale pictindu-si buzele cu rosu, pentru a sugera vulvele. Tocmai din acest act „intreprinzator” a rezultat cel mai ubicuu omagiu adus felatiei: rujul.
Iluminare fara ejaculare
Pentru chinezi, felatia era o cale de iluminare atita timp cit esenta yang (saminta) nu se irosea. In cele mai multe manuale sexuale de-ale lor, chinezii au introdus diagrame contorsioniste pentru a-i ajuta pe barbati sa savureze adorarea Tulpinilor de Jad, Ciupercilor Umflatoare sau Stilpilor Dragonului, in timp ce isi redirectioneaza sperma spre creier.
Primul roman chinez modern, Vasul prunelor de aur, scris in timpul dinastiei Ming si inca popular in China de astazi, contine si citeva scene de felatie: „Lotusul Galben vazu ca barbatia lui Hsi statea dreapta si tare, ca o ramura de copac. , spuse ea, , spuse Hsi. Femeia s-a grabit sa primeasca membrul intre buzele ei. L-a supt o ora intreaga, dar el tot n-a murit.”
Cel mai valoros ghid sexual din acele vremuri provine din India. Scrisa cindva intre secolul al III-lea si al V-lea, Kama Sutra afirma ca sexul bun atrage dupa sine o karma buna. Aceasta carte infatisa opt metode de „congres oral”, printre care si muscaturile laterale, „netezirea”, „suptul de mango” si „absorbtia”.
Indienii i-au inspirat si pe arabi. Manualele de sex din Orientul Mijlociu, cum ar fi Gradina Parfumata pentru Recreerea Sufletului, au imprumutat mult de la Kama Sutra. Edwardes si Masters descriau haremul de femei intelepte ca pe o adunatura de „liber-profesioniste in ale felatiei, sugatoare de penis si salbatic-pasionale”.
Peruvienii au lasat in urma lor vase antice festonate cu perechi facind sex oral in diverse pozitii. Iar anumite vase pre-columbiene aveau doua guri prin care se putea bea – una in forma de penis, iar cealalta in forma de vulva – dindu-i bautorului posibilitatea de a alege intre felatie si cunilingus.
Fructul barbatului e cel mai dulce
Zorile crestinismului n-au fost o perioada tocmai fericita pentru sexul oral. Primii conducatori ai Bisericii pretindeau ca, in fata lui Dumnezeu, singurul act sexual acceptat se putea consuma in pozitia misionarului, in scopul procreerii, in cadrul unui mariaj. De exemplu, in 1012, Burchard von Worms, un episcop german, a scris o lege pentru femei: „Daca ai inghitit saminta sotului tau sperind ca fapta ta diabolica il va face sa te iubeasca mai mult si sa arda de dorinta, va trebui sa faci penitenta pentru sapte ani de zile, in zilele de sarbatoare legala.” Folosirea unui dildo, cu o marime direct proportionala cu pofta, costa un an de penitenta, iar daca o faceai in stilul ciinelui, se putea rezolva doar cu zece zile numai pe piine si apa. In mod ironic, singura mentiune de sex oral, din Biblie, se refera la o femeie din cintecul lui Solomon: „M-am asezat sub umbra lui cu mare daruire si fructul lui mi s-a parut dulce.”
Daca sexul pentru placere era considerat un pacat, atunci se poate spune ca lumea pacatuia din greu. Prin vremea Renasterii, sexul oral devenise atit de popular in Franta, incit „frenching” devenise un fel de sinonim pentru orice fel de sarut genital. (Lucru care ramine la fel de valabil si astazi: intr-un sondaj PLAYBOY facut printre aproape 6000 de barbati din lumea intreaga, francezii au iesit pe primul loc in topul fericitilor care primesc felatie, urmati indeaproape de greci, brazilieni si polonezi. Prima consemnare literara din vest, referitoare la felatie, se pare ca vine din partea lui Fransois Rabelais, ale carui manuscrise erau atit de obscene, incit el parea indragostit de propriile adjective: „Nevasta mea o sa-mi suga dulcele virf. Sint gata si astept. Iti promit ca-l voi pastra intotdeauna suculent si bine aprovizionat.”
Doua sute de ani mai tirziu, frenching-ul a avut un rol recurent in piesele de teatru erotice prezentate in saloanele private ale nobililor. O piesa scrisa in 1788 avea ca personaje o contesa si iubitul ei, Belamour. Desi se temea de „foarfecele ei de fildes”, Belamour a cedat limbii ei insistente si „a dat drumul in gura ei libertina torentului pe care n-avea voie sa il verse in alta parte.”
Subiecte de conversatie post-felatie
Felatia si-a inceput marsul lent spre acceptarea culturala de-abia spre sfirsitul secolului al XIX-lea. Pornografia aflata in posesia clasei mijlocii din acele timpuri demonstrau un interes aproape obsesiv fata de sexul oral. Tot mai multe cupluri casatorite au inceput sa experimenteze, iar francezii au continuat sa fie incurajatorii acestui act. In studiul sau despre sexul oral, Legman include o traducere a Tratatului practic despre felatie: Avantaje si inconveniente, o cunoscuta monografie scrisa de un francez anonim, cindva in timpul primului razboi mondial.
Tratatul sustine ca cele mai bune felatii se petrec in camere mici, cu mobila stacojie si in bai aprovizionate cu vin de Porto, sherry sau Madera si cu „biscuiti de orice fel, cu exceptia celor lungi si cilindrici”. Barbatii sint sfatuiti sa accepte felatia doar din partea femeilor sub 35 de ani. Fiecare femeie ar trebui sa fie profesionista in exercitii de incalzire, cum ar fi trasarea semnului infinit cu limba si sa fie in stare sa preseze cu virful limbii, fara a-si atinge buzele de nici un fel de suprafata, opturi cu diametrul de un centimetru.
Mai mult decit atit, autorul incurajeaza femeile sa foloseasca tehnici avansate. In incheiere, tratatul cu pricina propune subiecte de conversatie post-felatie. Primele pe lista sint buletinul meteo si asasinatele politice.
In 1926, Theodor Van de Velde a publicat Casnicia ideala: Psihologie si Tehnici speciale – primul manual american de sex, care s-a bucurat de mare popularitate. Cartea a fost remarcata pentru disputa legata de „sarutul genital”, ca varianta maritala de preludiu. Dar Van de Velde n-a fost tocmai pregatit sa imbratiseze ideea sexului oral. Ca despre un act in sine, el a scris ca „felatia poate deschide cu usurinta poarta regatului perversiunilor sexuale”, mai ales daca duce in mod direct la orgasm. Asta nu era decit o parere foarte des intilnita. O scriitoare isi amintea ca, prin anii ’20, sexul oral era vazut ca ceva „atit de iesit din comun, incit prostituatele taxau in plus pentru oferirea acestui serviciu”.
Charlie Chaplin a fost una dintre cele mai notorii victime ale valului anti-felatie. Captiv intr-un divort violent, actorul a fost inculpat pentru ca ar fi „solicitat, cerut si comandat ca reclamanta sa se supuna, sa faca si sa comita, pentru placerea piritului, asemenea acte si lucruri, anormale, impotriva naturii, perverse si degenerate, incit expunerea lor in detaliu ar fi fost revoltatoare, indecenta si imorala.” Chaplin, de fapt, nu facuse nimic altceva decit sa-i ceara nevesti-sii o repriza de felatie. In 1927, a ajuns la un acord, prin care trebuia sa plateasca 625.000 de dolari, scapind astfel de proces. In Comportamentul sexual al barbatului, publicat doua decenii mai tirziu, Alfred Kinsey a afirmat ca „sint mai multe exemple de femei care si-au ucis sotii, pe motiv ca ei au insistat pentru contacte gura-organe genitale.”
It’s frenching time?
Cind Statele Unite ale Americii au trimis milioane de barbati tineri in Europa ca sa lupte in doua razboaie, i-a impins inevitabil spre tentatia „frenching-ului”. In 1948, Kinsey a descoperit, in cercetarile lui, ca 40 la suta dintr-un esantion de barbati americani fusesera deja fericitii primitori de sex oral. Cinci ani mai tirziu, in Comportamentul sexual feminin, Kinsey a scris ca 49 la suta dintre femeile maritate le-au facut felatie sotilor si ca 62 de procente dintre tinerele bine educate si active din punct de vedere sexual au recunoscut ca le-au facut felatie prietenilor lor. „Nu este de mirare”, scria Kinsey, „ca doua dintre cele mai erotic-sensibile parti ale corpului uman, gura si organele genitale, sint puse sa interactioneze, in mod frecvent.”
Cercetarile lui Kinsey au devenit subiectul multor controverse, iar el si-a pierdut, in cele din urma, finantarile. Cunoscind patania lui Kinsey si faptul ca sexul oral era ilegal in majoritatea statelor, Masters si Johnson au decis sa nu includa in Reactia sexuala umana, publicata in 1966, concluziile lor referitoare la acest subiect. Masters explica, ceva ani mai tirziu, ca „Pur si simplu, n-am avut curaj”.
In ciuda acestor lucruri, sexul oral a devenit cit se poate de comun. O cercetare sociala stiintifica a ajuns la concluzia ca incidenta sexului oral premarital aproape ca s-a dublat, de la inceputul anilor ’30 pina la sfirsitul anilor ’60. Un studiu mai recent a scos la iveala faptul ca 68 la suta din toate femeile si 71 la suta din cele maritate au recunoscut ca fac sex oral. Felatia este mai raspindita printre tinerele studente, decit in orice alta categorie sociala.
Sa maninci din celalalt e sacru!?
Literatura erotica a avut un rol vital in popularizarea interesului pentru felatie, iar unele dintre cele mai bune texte au fost scrise chiar de femei. Iata ce scria Anais Nin, intr-o proza scurta: „O lingea usor, tandru, insistind pe virf. Asta il atita. Si-a plecat privirea, sa-i vada gura mare si rosie, mulata atit de frumos, in jurul penisului sau. Ea i-a atins cu o mina testiculele si cu cealalta i-a prins capul penisului, stringindu-l si tragind de el, cu blindete.”
In 1967, o alta frantuzoaica, Emanuelle Arsan, i-a conferit felatiei noi adincimi, in – evident – Emanuelle: A inceput sa exploreze mai adinc in intimitate, a cautat miscindu-se inainte si inapoi, apoi s-a intors brusc la capatul penisului, l-a impins pina in gitul ei, atit de adinc ca aproape s-a inecat, si acolo, fara sa-l retraga, l-a apasat incet si irezistibil, in timp ce il inconjura si il masa cu limba.
In comparatie cu felatia literara franceza, cea americana era iscoditoare, curioasa sau eufemistica. Referirea facuta de John Updike la sex oral, in romanul sau din 1960, Iepure, fugi! a facut senzatie – in ciuda faptului ca el nu a spus lucrurilor pe nume. In timp ce atunci a fost vorba doar de o slabire a curelei, felatia din romanul sau din 1968, Cupluri a fost impresionant: „Ea i-a facut felatie, in timp ce el ii pieptana incet parul adorabil. Gurile, s-a gindit Piet, sint nobile. Se muta in curtea mintii. Ne intrepatrundem organele genitale pentru a ne imperechea primitiv, dar cind gura doreste, mintea si trupul se casatoresc. Sa maninci din celalalt este sacru.”
Un an mai tirziu, personajele lui Philip Roth s-au luptat pur si simplu cu instinctele lor primare, in Nemultumirea lui Portnoy: „Chiar a ingenunchiat sau ma fraieresti? Chiar s-a asezat in genunchi? Dar dintii ei, ce-a facut cu dintii? Ti-a lins-o sau a supt-o? Sau le-a facut pe amindoua? O, Dumnezeule! Ti-ai dat drumul in gura ei? O, Dumnezeul meu! A inghitit sau a scuipat? Spune-mi! Si cine a bagat-o in gura, ea singura? Sau i-ai bagat-o tu? Sau si-a gasit singura drumul inauntru?”
Zgomotele patrunzatoare ale felatiei
Este destul de dificil sa ignori o felatie cu un git mai mult decit cuprinzator si nu numai. Git adinc, filmul pentru adulti din 1972, despre o femeie al carei clitoris era undeva adinc in git, a transformat-o pe Linda Lovelace intr-o „sfinta” a felatiei moderne. Talentul ei pentru felatie i-a adus actului glorie, dar l-a si transpus in banalitate. Era ceva murdar sau doar distractiv? Best-seller-ul Femeia senzuala l-a caracterizat ca fiind distractiv: „Sexul oral este delicios, pentru majoritatea celor care il incearca.”
In urmatoarele doua decenii, Bucuria sexului si video-ul au ajuns in casele oamenilor. Prin anii ’90, felatia nu mai era un mister. Hugh Grant a adus discutia la televizor, noaptea tirziu, cind s-a scuzat ca si-a plasat penisul in orificiul gresit al unei prostituate. A platit o amenda de 1180 de dolari (prostituata a platit 1350 de dolari), iar cariera lui s-a revigorat rapid.
Trei ani mai tirziu, marturia lui Bill Clinton, care i-a permis unei stagiare de la Casa Alba sa-i faca felatie, a amintit de liturghiile medievale – si totusi disputa sexului oral este cit se poate de contemporana. Vorbind la radioul public national, John Updike a sugerat ca felatia este „mai intima decit penetrarea, pentru ca implica folosirea capului de catre unul din parteneri, in timp ce, in The Guardian, John Ryle scria: „Daca Bill Clinton n-ar fi avut relatii extraconjugale, ar fi avut cu siguranta, ceea ce noi am fi numit, relatii felationale.”
Presedintele s-a gasit prins ca intr-un sandvis de o generatie mai in virsta care condamna sexul oral si una mai tinara care nu-i cunostea adevarata valoare. Monica Lewinsky putea fi considerata o clasica hetaire greceasca, plecindu-si cu devotament capul pentru a servi puternicul penis (si pentru a-i conserva saminta sacra), la fel de bine cum poate fi privita ca o progenitura a generatiei pentru care felatia este un preludiu. Pentru multi tineri, felatia este un fel de act sexual protejat, o metoda de a-ti calma prietenul insistent, de a-ti pastra virginitatea, de a ramine aproape-fidel, un numar scurt si incintator, care nu necesita dezbracarea toalelor. In plus, un sondaj facut in rindul elevilor de liceu si de colegiu a decis clar ca: felatia nu inseamna a face sex.
Filed under: Love & Sex | Tagged: adolescenti, arheologie, bucati, cleopatra, concubine, felatie, femeie, istorie, Love & Sex, mitologie, mondial, moral, oral, orgasm, protejat, revolutionar, satisfactie, senzatie, sex, sexul, sotia | 1 Comment »
Cand, Unde, De ce 